14 sept. 2011

Sunt tinerii calificaţi?

Din când în când mi se dă să observ cât de greu le este celor mai în vârstă să accepte că şi tinerii au ceva bun de oferit comunităţii credinţei. Ieri când stăteam de vorbă cu o persoană respectată între evanghelici am avut parte de o demonstraţie de rezistenţă faţă de invazia noului adusă de generaţia mea. A început fratele nostru să îmi înşire la critici că nu mai ştiam de unde să încep demolarea lor cu pertinenţă. Mi-a zis printre altele că e îngrijorat de ridicarea unei generaţii de tineri predicatori şi scriitori care prea repede vor să dobândească recunoaştere. Bineînţeles că se referea în primul rând la mine ca scriitor creştin (încă în devenire). Obiecţia lui majoră la faptul că se ridică scriitori tineri ţinea de faptul că ar mai trebui aşteptat ca mintea să se coacă şi ca teologia să se consolideze. Tinerii, sugera el, nu prea au ce să ofere, nu au profunzime în gândire; cărţile ar trebui scrise de oameni peste care anii s-au aşezat într-o pătură groasă de experienţe şi învăţăminte valoroase care lipsesc din visteria încă goală a tinerilor.
Mă întreb ce vârstă trebuie să avem pentru a ne califica la o lucrare aşa de importantă şi responsabilizantă precum scrisul. Argumentul dat de experienţa lui Augustin care la finalul vieţii a scris o carte de retractări, în care îşi corecta o mulţime de afirmaţii făcute (în scris) la tinereţe, nu cred că poate frâna enegria şi iniţiativa tinerească. Cum ar arăta oare istoria teologiei creştine fără valoroasa operă a lui Augustin? Ne-am mulţumi oare doar cu retractările lui, chiar formulate într-un volum de afirmaţii teologice? Nu cred. Care este vârsta la care putem fi convinşi sută la sută că teologia noastră nu va mai cunoaşte schimbare, dezvoltare şi aprofundare? Sau, mai degrabă, realist vorbind, ne putem aştepta vreodată la un asemenea moment? Atunci de ce să stăm până când vârsta respectabilă să fie girantul de bază pentru scrierea unei opere de calitate? Cred că ceea ce garantează calitatea unei scrieri nu este vârsta autorului, ci, mult mai important, educaţia acestuia, profunzimea gândirii sale, relaţia sa cu Dumnezeu şi darul de a scrie, toate acestea într-o împletire armonioasă.
Cred că este vremea ca tinerii să se ridice din mediocritate, să depăşească condiţia înaintaşilor noştri (care nu au prea avut scriitori între ei, decât foarte puţini) şi să scrie. Activitatea aceasta nu este uşoară, nu este pentru oricine, dar este una onorantă pentru cei care-şi descoperă vocaţia. Sper să văd cât mai mulţi tineri scriitori buni care se ridică în biserica românească.

7 comentarii:

  1. Este un mare adevar ca este o mare zbatere pt "recunaostere" azi mai mult ca oricand, dar nu tine de varsta--asta are loc la toate varstele. Cred ca e f ingrijorator, daca suntem sinceri, ca lumea crestina e mai mult intersatata de "faima" decat de lucrare-macar ca ne este greu sa recunoastem. "Lucrarea" devine tot mai mult masca dupa care ne aascundem adesea pt a parveni financiar, a ajunge faimosi, etc etc...
    Si totusi trebuie sa lucram pt Domnul..

    Cu bine,
    Val

    RăspundețiȘtergere
  2. Oare de ce noi oamenii, atunci cand vrem sa franam elanul cuiva in lucrare mergem in pana la extrema aratand pericolul ce se ascunde in excesul de elan, in ce poate masca acest elan. Asa este, uneori lucrarea este doar pretext pentru dorinte ascunse, insa trebuie sa fim constienti ca, vorba lui Holenweger, cel mai bun raspuns la fals este practicarea autenticului. Adica, cea mai buna replica la lucrari de dragul slavirii personale este o lucrare facuta in toata smerenia, pentru slava Domnului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Neemia a avut obstacole din exterior, adică de la vecinii lui și din interior, de la frații lui în împlinirea chemării lui Dumnezezeu, dar nici unul din obstacole nu a putut opri elanul lui Neemia. Îmi place să cred că nici generația tânără nu va putea fi oprită de nici un obstacol în împlinirea chemării lui Dumnezeu pentru ei. Doamne ajută.

    RăspundețiȘtergere
  4. La obstacole din exterior ma astept, dar pe cele din interior nu le pot intelege.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dinu,
    Asa suntem noi oamenii :))..Eu am vrut, nu sa-i tin parte celui care te-a abordat (pt ca sunt deacord cu tine in ceea ce mi-ai comentat--asa raspund si eu celor ce "acuza" pe lucratori), doar ca trista realitate este ca adesea ne scapa din vizor ca suntem chemati mai intai de toate sa fim slujitori si doar apoi predicatori, misionari, evanghelisti, scriitori, ingineri,faimosi, etc....

    RăspundețiȘtergere
  6. Val, asa este, de multe ori putem pierde din vedere esentialul, punand activismul religios inaintea slujirii dezinteresate. Si, apropo de acuzele unora, nu am incercat sa ma apar in vreun fel. Am vrut doar sa scot in evidenta unele atitudini gresite ale unora vizavi de dorinta sincera de slujire. Da, realitatea este uneori trista, dar noi nu avem decat sa oferim alternativa.

    RăspundețiȘtergere