"Nu-mi plac laudarosii"... sau...
Mai elegant ar fi sa spun, nu-mi plac laudele pe care si le aduc unii... propriei persoane...
La scoala - nu spun facultate
ca sa nu zica unii ca ma laud ca am facut una :)) - am invatat ca in
orice text jurnalistic care se vrea cu feedback cat de cat pozitiv e
preferabil sa evitam constructiile negative de genul celei din titlul
meu... Recomandabil ar fi fost sa spun: "imi plac persoanele
modeste"... dar nuanta e mult prea diferita de ce simt eu... si-apoi,
nu urmaresc un feedback pozitiv... pana la urma, nu urmaresc un
feedback... atat.
Nu trece zi fara sa se intample
sa vedem cat de ahtiati suntem noi, oamenii, dupa complimente... iar
daca nu le primim si trece ceva timp, incepem sa ni le facem singuri
sau sa ne laudam cu ce avem, pe unde-am mai fost, ce-am mai realizat...
E trist, dar pare ca pentru asta traim. Inteleg nevoia umana
fundamentala de apreciere, dar nu inteleg goana flamanda dupa ea!
Si pentru ca, in cea mai mare
parte, activitatea noastra relationala s-a transferat pe "reteaua de
socializare" FB, aici vedem cele mai multe prostii... Nu ma refer la
afirmatiile de genul: "i'm awesome" - se simte cand o facem de
distractie, de dragul de a provoca replicile amuzante ale prietenilor,
la fel cum se simte cand "practicam" asta, iar gluma se-ngroasa:
"pune-ti un scaun... sa vezi si tu cum se vede lumea de la inaltimea
asta!"
Si pentru ca nu e nevoie sa ma
refer la cazurile de laudarosenie crasa, pe fata, evidenta si inutil de
exemplificat (poate nu la fel de frecventa, pentru ca se face din
prostie si cei mai multi tinem la imaginea noastra, chiar daca nu prea
mai avem la ce), voi face referire la subtila lauda de sine.
Exemplu: "wow, arata chiar mai bine decat mine!" (ma ascund dupa un compliment facut unei alte persoane)...
sau: "nu mai sunt la fel de frumoasa ca atunci cand aveam 20 de ani"
/:)... sau: <<"- scrii bine!"/ "- stiu!" >> (cand un
"multumesc :)" mi-ar fi adus mai multa apreciere)... sau: "fotografia
asta e o insulta pentru artistul din mine"?!?!?! (nu dau exemple mai
concrete pentru ca nu vreau sa zgandaresc spiritele unora... cine stie,
poate se prind singuri la simplele aluzii). Nu e nimic rau in a fi
constient de propriile-mi calitati, nu asta vreau sa spun, dar poate fi
- ceva rau - in felul in care actionez in raport cu ele, cu atat mai
mult cu cat noi suntem subiectivi cand vine vorba de propria persoana.
Poate am senzatia ca am cea mai buna voce din trupa cu care cant, mai
ales daca au fost unii care mi-au confirmat asta sau mi-au facut
complimente dupa ce m-au auzit interpretand o piesa muzicala. Dar de
unde stiu eu daca persoanele respective nu sunt afone sau daca un
profesionist nu mi-ar cataloga vocea ca mediocra, comuna sau
"neprelucrata"? Si-apoi, chiar daca o persoana avizata mi-ar confirma
inclinatiile de geniu in ale diverselor domenii, daca am un pic de cap,
n-am sa alerg ca un copil fara minte, fluturand sub nasul tuturor
spectatorilor banderola pe care scrie "miss avicola", nu?
"Nu te fali inaintea
impăratului, şi nu lua locul celor mari; caci este mai bine sa ti se
zica: "Suie-te mai sus!" decat sa fii pogorat inaintea voievodului pe
care ti-l văd ochii." (Prov. 25: 6,7)
Etaleaza-ti calitatile, dar nu
le afirma! Cei mai multi observa lucrurile astea, iar daca nu iti rad in
fata, nu inseamna ca n-o fac, in sinea lor. Nu crea singur cadrul
propice al unui posibil moment jenant in care sa te confrunti cu
indrazneala si sinceritatea poate lipsita de tact, am spune noi, ale
unuia satul de aroganta ta, poate nejustificata, dar afisata fara
sfiala.
Unii vor zice: "bine, dar asta
ar insemna sa fiu ipocrit/a... mie-mi place sa spun ce
gandesc/simt/cred, nu sa ma ascund... las totul la vedere, cine nu ma
place asa cum sunt, nu merita sa faca parte din cercul meu de
prieteni"... Unii asa inteleg ideea: "permite-ti sa fii vulnerabil, asta
cerne prietenii adevarati!" Ei bine, nu sunt de acord... iti asumi
riscul de a fi vulnerabil in relatiile care chiar merita si asta nu
inseamna sa lasi sa iasa la iveala chiar si cele mai marunte gunoaie...
inseamna, de cele mai multe ori, sa-ti lasi slabiciunile la vedere,
sa le recunosti si sa ceri ajutorul, daca e cazul, dar asta nu o faci
in vazul tuturor, ci doar in intimitatea relatiilor valoroase... asta
cred eu, nu trebuie sa fii de acord cu mine...
Oricum, jos palaria in fata
celor smeriti - cu atat mai mult cu cat multi dintre voi aveti cu ce,
dar va cunoasteti locul!
"Sa te laude altul, nu gura ta, un strain, nu buzele tale." (Prov. 27:2)
Poate nu inteleg bine, dar, din
punctul meu de vedere, a fi smerit inseamna a-ti cunoaste abilitatile,
talentele, dar si limitarile, fara a le supraaprecia, minimaliza sau,
in egala masura, fara a practica o falsa modestie. Una e sa ai
incredere in tine, sa te crezi capabil, alta e sa-ti insiri atuurile
pentru a impresiona... Fapte, nu vorbarie goala! Arata ce poti si
lasa-i pe ceilalti sa-ti dea nota! Da dovada de intelepciune si nu te
lauda cu PLANURILE tale... Iar daca chiar nu te poti abtine, lauda-te
cu REALIZARILE!
"Lauda de sine nu miroase a bine"... un mod elegant de a spune: "pute!"
Sunt doar opinii, nu o invitatie la discutii :).
Sunt doar opinii, nu o invitatie la discutii :).
Buna ziua,
RăspundețiȘtergereVa invitam sa aruncati o privire peste Blogosfera Crestina si daca doriti sa va inscrieti blogul !
http://blogosferacrestina.blogspot.com/
Blogosfera Crestina este o proaspata unealta de promovare a blogurilor crestine romanesti.
Blogosfera Crestina se afla pe pozitia 887(din 62,897) in clasamentul ZeList si numara aproximativ 200 de bloguri inscrise.
Va asteptam !
Pace!
RăspundețiȘtergereAm lansat site-ul www.satanism.ro pentru a-i ajuta pe cei care vor sa renunte la ocultism. Va trimitem mai jos pagina de deschidere.
Suntem interesati de promovarea pe bloguri si site-uri crestine, pentru a informa crestinii cu privire la pericolele ocultismului si pentru a gasi colaboratori in lucrare.
Sunteti de acord sa facem schimb de linkuri? Daca da, va rugam sa ne anuntati.
Echipa Eliberare de sub puterea intunericului
www.satanism.ro
www.satanisti.ro
Dacă eşti satanist sau vrăjitor, vrem să ştii că Dumnezeu te iubeşte foarte mult
Dacă eşti satanist sau vrăjitor, vrem să ştii că Dumnezeu te iubeşte foarte mult
„Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” (Isaia 9:2)
Crize, epidemii, catastrofe, conflicte, dezordine sunt doar unele dintre cuvintele pe care le auzim frecvent in ziua de astăzi. Oare este pură întâmplare situaţia în care ne aflăm, sau am fost conduşi aici? Prin acest proiect ne propunem să te informăm cu privire la lucruri mai puţin cunoscute, cu privire la ceea ce va urma, şi să îţi arătăm singura cale de a fi eliberat – Isus Hristos.
Dacă te afli în căutarea adevărului spiritual, misiunea noastră este să te ajutăm să testezi alegerea pe care eşti tentat să o faci, înainte de a te implica pe viaţă într-o spiritualitate care poate să te ducă în direcţia greşită.
Dacă ai fost implicat în satanism, vrăjitorie, magie, spiritism, New Age, mormonism, francmasonerie sau illuminism, suntem aici pentru tine. Oferim consiliere biblică, rugăciune, încurajare şi resurse. Suntem dedicaţi Domnului Isus Hristos, care ne-a scos din împărăţia întunericului şi ne-a adus la lumină, şi urmăm modelul Său, fiindcă Lui nu Îi era teamă să petreacă timp cu cei nedoriţi de societate, ca să le arate Calea, Adevărul şi Viaţa.
Vrem să te asigurăm că nu îi urâm pe satanişti sau vrăjitori, nici nu promovăm o astfel de ură. Oricine crede că este în ordine să loveşti, să persecuţi sau chiar să omori un satanist sau un vrăjitor în Numele lui Dumnezeu o face dintr-o gravă neînţelegere a Evangheliei. Isus ne-a chemat să iubim toţi oamenii. Totuşi, te iubim suficient de mult încât să îţi spunem adevărul: ocultismul nu îţi va oferi răspunsurile spirituale pe care le cauţi. Numai Isus o poate face.
Orice ai fi sau orice ai fi făcut, există speranţă şi poţi fi salvat prin credinţa în Isus Hristos. Satan este învins, Isus este viu. El este mai tare decât împărăţia întunericului. Nu mai este nevoie să duci viaţa pe care ai dus-o şi să trăieşti în teamă. Te încurajăm să renunţi la ocultism şi să Îi ceri lui Dumnezeu să îl îndepărteze din viaţa ta. Vino la Isus Hristos chiar acum şi primeşte darul fără plată al salvării şi vieţii eterne.
In sfarsit un om cu bun simt ! Niciodata nu i-am inteles pe cei carora le place sa se laude si mi-a fost jena pentru cei care au dat-o-n bara...
RăspundețiȘtergereDragă Dinu,
RăspundețiȘtergereNu eşti singur în ce priveşte sensibilitatea faţă de lăudăroşia celor din jur. Dacă observaţia ta priveşte un anumit spaţiu cultural, s-ar putea ca acest fapt să aibă nişte explicaţii psihologice (fără a fi "scuze"). Am observat în viaţă că există părinţi, chiar şi printre credincioşi, care cred că este păcat să apreciezi (echilibrat şi critic) pe copii, dimpotrivă copiii sunt uneori jigniţi şi descurajaţi de părinţi ("eşti un prost", "nu eşti în stare de nimic bun", "n-o să iasă nimic bun din tine!" etc.). Un astfel de copil, fie îşi va lua în serios rolul masochist, chiar şi în religie, fie va căuta mereu să se afirme prin ceva, să-şi dovedească sieşi şi lumii, că este şi el cineva. Va fi mereu flămând după aprecieri. Este o explicaţie posibilă doar. Pot fi şi alte cauze. Proasta creştere şi vanitatea găunoasă pot fi biciuite numai printr-un magistral exemplu contrar. Dacă oamenii aceştia nu cunosc pe Maestrul nostru, atunci să fi avut favoarea de a cunoaşte pe ultimul Lui ucenic.
Cu simpatie, Florin Lăiu www.tornafratre.com
Imi place diferentierea pe care o faci intre explicatie si scuza. Si da, cred ca toti avem nevoie de aprecieri care, daca sunt receptate intr-o atitudine echilibrata, moderata, ajuta dezvoltarii proprii. Cred ca e bine si sa oferim aprecieri, din aceleasi motive. Am insa o problema cu lauda de sine. (Apropo, articolul este scris de sotia mea, Persi - guest post).
RăspundețiȘtergere