Echilibrul oferit de iubire

Este o realitate uşor observabilă cum credincioşii aflaţi la vârsta caracterizată de nonconformism (adolescenţă şi fragedă maturitate) ascultă cu neîncredere şi simţ critic afirmaţii nostalgice de genul: „Pe vremea noastră pocăinţa era altfel....” Fac acest enunţ cu pretenţie universală deoarece nu a fost născocit de o minte subiectivă ci este confirmat de două mii de ani de istorie în care fiecare generaţie a experimentat pe rând şi entuziasmul unui suflu nou, şi reticenţa unei atitudini conservatoare. În zilele noastre această tensiune iese la vedere în închinări publice unde tinerii cu dorinţa lor aprinsă de a reînnoi clipele de devoţiune comunitară scot din spatele cortinei „piese” în loc de cântări sau ritmuri antrenante în loc de imnuri reverenţioase. În faţa acestei adieri noi în închinarea bisericii cei cărora mulţimea anilor le-a dat voie să-şi bătătorească concepţiile religioase intră în confortabila lor fortăreaţă murmurând cu jumătate de glas: „noi nu aşa am primit credinţa.”
Credincioşii cu dorinţa autentică de a-şi aduce aportul în soluţionarea problemei nu au voie să facă nici un fel de partizanat ci mai degrabă sunt chemaţi în spiritul adevăratei slujiri creştine să calce pe calea unităţii duhovniceşti prin înţelegerea şi celebrarea diversităţii. Ce vreau să afirm cu claritate şi tărie este că primul pas înspre detensionarea mult-aşteptată şi binevenită în biserică constă în simpla acceptare că într-o comunitate unde coabitează mulţimea de generaţii totdeauna a existat şi va exista într-un conflict mai mult sau mai puţin voalat şi de diferite intensităţi suflul nou şi lamentarea nostalgică. Probabil cei doi poli sunt necesari chiar pentru a oferi mult-doritul echilibru în minunatele părtăşii duhovniceţti.
Aşadar ce se aşteaptă de la creştini nu este să îi ridice pe unii în slăvi anatemizându-i pe ceilalţi, ci mai degrabă să umble după unitatea în dragoste. Aceasta se va dobândi atunci când învăţăm să redescoperim dulceaţa umblării prin credinţă a înaintaşilor noştri, dar şi să salutăm prospeţimea dătătoare de energie a celor ce vin după noi.