Acesta a fost titlul conferinţei, organizată de BIG Impact, al cărei invitat a fost cunoscutul scriitor creştin Philip Yancey. Au fost patru zile de încurajări, motivări şi provocări pentru liderii creştini din România care (unii dintre ei) nu sunt pregătiţi să ofere har celor căzuţi. E drept că Yancey este mai bun scriitor decât vorbitor şi e la fel de drept că în dorinţa de a accentua sănătos importanţa harului nu s-a ocupat (sau nu a avut timp să o facă) şi de "excesele de har". Am văzut în pauzele conferinţei oameni care strâmbau din nas în faţa acestui "neajuns". Mă tem că unii dintre participanţi ar fi preferat prelegeri în care voritorul să abordeze riscurile abuzului de har şi în care să îi facă conştienţi de exigenţele divine în ceea ce priveşte biserica. Dar problema e că la acest capitol suntem pregătiţi, şi aşa, destul de avansat. Noi nu suntem doar depozitari ai harului, ci şi chemaţi ca purtători ai îndurării divine înspre cei pierduţi şi căzuţi. De ce oare am devenit atât de zgârciţi cu ceea ce oricum nu ne aparţine? Ieri m-a sunat un prieten care cu sufletul la gură mi-a explicat cât de bine a făcut ca nu a participat la o astfel de conferinţă. A găsit, spunea el, pe pagina web a autorului (Philip Yancey) poziţia acestuia faţă de homosexuali, care nu este în niciun fel evanghelică. Cu satisfacţia celui care cică a facut o mare descoperire m-a sfătuit să citesc şi eu răspunsurile lui Yancey la întrebările despre homosexuali. Mărturisesc că am fost foarte nerăbdător să citesc ce crede Yancey despre chestiunea asta, însă nu am găsit nicăieri cuvintele care să poată fi folosite împotriva sa în vederea acuzării că nu este evanghelic.
Experienţa cu acest prieten îmi confirmă ideea că unii nu înţeleg pe deplin harul lui Dumnezeu şi ar fi cu bucurie dispuşi să îşi însuşească în exclusivitate atributul dreptăţii divine.
Avem nevoie de creştere în har!
